Duete, dueluri, viori... compozitori

Duelul viorilor, desfasurat în stagiunea trecuta, a trezit numeroase ecouri, ceea ce justifica reluarea ideii si în prezent. Calatoriile pe Google sau frecventarea Wikipedia ne ofera unele argumente de încadrare a proiectului într-o tematica mai generala, în care va propun sa înlocuiti cuvântul „arma” cu cel de „vioara-arcus”, ramânând însa valabile notiunile indicatoare privind „marcile”, în cazul nostru Guarnier si Stradivarius.

Prima lamurire - Cuvântul „duel” vine din limba latina, duellum si semnifica o lupta între doi adversari care folosesc aceleasi arme si au sanse egale de a-l învinge pe celalalt... Cauza unui duel este apararea onoarei... Actualmente aceasta lupta este interzisa aproape în toate tarile (!).

A doua lamurire - Originea istorica a duelului provine din lumea antica (în Iliada, duelul dintre Menelaos si Paris). La vechii germani rezultatul duelului dintre doi combatanti era hotarât de zei. În Evul mediu, rezultatul luptei dintre doi cavaleri era considerat sentinta judecatoreasca. Mai târziu, rezolvarea conflictului printr-un duel a capatat o forma noua dupa secolul XV (Spania, Italia si Franta)  care s-a extins apoi în toata Europa, rezultatul duelului fiind acceptat ca o hotarâre divina.

A treia lamurire - Scopul duelului era obtinerea unei asa numite „Satisfactii” pentru a salva „Onoarea”... Victoria unuia din duelisti nu era de fapt considerata importanta în sine, ci faptul ca cei doi combatanti acceptau duelul erau „barbati de onoare” ... Nu aveau toti privilegiul de a participa la un duel. La acest ritual al duelului cu arme luau parte de obicei nobilii...

A patra lamurire - Marii virtuozi ai interpretarii muzicale încep sa se dueleze mânuind aceleasi „arme” – vioara si arcusul, înca din secolul al XVII-lea, cei mai vestiti spadasini fiind fie Geminiani, Tartini, Locatelli, Pugnani, Viotti, Albinoni sau Vivaldi... fie stelele secolelor urmatoare, Paganini, Joachim, Ysaye, Enescu sau Heifetz, Kreisler, Szeryng, Perlman etc. Pe scena de concert, apoi prin înregistrarile discografice si cele video, arta virtuozilor îngaduie desfasurarea acestor lupte artistice, cu vioara si arcus, impresionante datorita semnificatiilor fiecarei demonstratii în care elita nu presupune gradul de comparatie utilizat în alte domenii, cu terminologia de „cel mai”...

Cei doi spadasini din acest program, violonistii Gabriel Croitoru si Liviu Prunaru sunt personalitati ce au atins maturitatea prin gândire, demonstratie si stil. Ei sunt asistati, dupa regulile de cod ale luptei, de un arbitru, în persoana pianistului Horia Mihail. Etapele duelului a presupus asumarea fiecarei interpretari si, finalmente, relationarea ca duet a ambilor spadasini-violonisti în duel cu... compozitorii, în fata publicului.

Cartea cu probele de lupta prevazute cuprinde pagini cu portative si autografe celebre, opere sonore si... capcane. Prima semnatura îi apartine lui Johannes Brahms: Scherzoul pentru vioara si pian, mai corect denumit Sonatensatz. Muzica a fost dedicata marelui virtuoz contemporan cu compozitorul, Joseph Joachim, confident si sfatuitor al artistului. Initial, aceasta piesa era proiectata a fi partea a III-a a Sonatei pentru vioara si pian în re minor. Ulterior, Brahms l-a înlocuit cu alt scherzo, care a ramas definitiv cea de a treia miscare a acestei Sonate. Astfel, Scherzo în do minor ramâne în literatura pentru vioara si pian ca o piesa de sine statatoare. Conceputa în forma ternara, lucrarea este o pagina plina de tumult, miscare foarte rapida cu suflu larg, a carei parte mediana este strabatuta de un lirism patetic specific brahmsian. Dificila pentru interpreti este realizarea raportului sonor optim, data fiind scriitura deosebit de încarcata în acorduri a partiturii pianului.

Iubitor al viorii si al poporului ceh, compozitorul Bedrich Smetana a daruit posteritatii numeroase partituri de valoare. Printre acestea, cea mai cunoscuta este suita Patria mea (“Ma Vlast”), ciclu orchestral programatic, construit pe teme si ritmuri populare cehe, cu idei sugerând lumea spirituala în care compozitorul se simtea încadrat. De aici provine si o prelucrare pentru vioara si pian, intitulata “Aus des Heimat”, în care expresia îmbina lirismul, voiosia si emotia iubitorului de oameni care a fost întemeietorul scolii nationale cehe.

Fritz Kreisler, în Tambourin chinois (Tamburinul chinezesc) ofera interpretului si ascultatorului o mult îndragita miniatura instrumentala, compusa în masura binara a dansului tamburinului (pe care-l întâlnim în mai multe parti al lumii). Prin linia melodica, tonalitate si ornamentica, marele virtuoz-compozitor Kreisler, admirat de George Enescu, sugereaza migala detaliului fiecarui gest, precizia si, de ce nu, virtuozitatea mânuitorului chinez al tamburului sau tamburinei (instrument confectionat dintr-un cerc de lemn pe care este întinsa o membrana si care are placi de metal sau zurgalai de jur împrejur). Cu o parte mediana lirica, ce aduce usoare nuante de visare melancolica, miniatura prezinta, printr-o remarcabila forta de sugestie a scriiturii, un portret plin de umor si vitalitate al tamburinului chinez ale carui degete par ca executa un dans pe suprafata tamburinei, dovedind o adevarata arta.

Edward Elgar pastreaza în lumea secolului XX dorinta de a marturisirii afective romantice prin muzica. Salut d'amour exprima, asa cum o indica si titlul, o reverenta plina de discretie a sentimentului de dragoste în fata celei sau a celui iubit. Compozitorul moduleaza variat tema lucrarii pe parcursul a doua pagini, alternând prioritatea viorii sau pianului, acesta din urma îmbogatind armonic si polifonic dialogul sustinut cu instrumentul acompaniat, lirismul si cantabilitatea plina de eleganta a discursului muzical. Piesa face parte, prin transcriere si din repertoriul violoncelistilor.

Compozitor danez, foarte mult cântat si apreciat în tarile nordice, Johan Svendsen a trait ca violonist stralucit în cea de a doua jumatate a secolului XIX. Romanta pentru vioara si pian este o piesa muzicala miniaturala lirica, încarcata de o expresivitate a firescului, o simplitate naturala, fara profunzimi deosebite. Placuta auzului, muzica ajunge usor la sufletul si întelegerea publicului larg, dovedind si o maestrita folosire a resurselor expresive violonistice. Este bine de stiut ca Svendsen a realizat si o varianta cu acompaniament de orchestra a acestei Romante.

Jenö Hubay, virtuoz si concertist maghiar cu o prestigioasa cariera europeana a parcurs, în paralel cu profesoratul si practicarea muzicii de camera, o consistenta activitate componistica. Hejre Kati (titlul se poate traduce “Sfânta Kati”) ofera ascultatorului un portret liric din care fiecare poate alege argumente pentru admiratia unei imagini armonioase, pictate cu sunetul si arcusul viorii.

Fara îndoiala, Dmitri Sostakovici a cucerit numeroase firi sentimentare cu acest Vals în do minor din Suita a II-a pentru orchestra. Acum, în aranjamentul pentru vioara si pian realizat de Mugurel Scutareanu, violonistul are toate sasele sa-si cucereasca si el ascultatorii, învingându-si în duel adversarul. Pentru compozitor, aceasta pagina este o demonstratie a modului de a privi, cu dragoste, catre romanticii trecutului.

Dupa concertele sustinute în România de violonistul compozitor Pablo de Sarasate, Eminescu, ca publicist, notase în cronica sa : “Acoperit de aplauzele zgomotoase ale unui public fermecat de admirabila curatie si putere a sunetelor vioarei sale, Sarasate privea cu ochii lui mari si de o linistita energie, netradând prin nici o miscare a fetei acea simtire adânca, care inspira si dicteaza o atât de maiastra executiune”. Fantezia Carmen, op. 25 pretinde interpretului abilitatea virtuozului capabil a cuprinde, într-o relatie a arcusului cu coardele viorii sale, aproape toate clipele minunate ale capodoperei lui Georges Bizet, vazuta de un contemporan a compozitorului cu ochii admiratiei si transformând vocile cântaretilor în sunete de vioara..

Ultima parte a programului se transforma într-un duel al compozitorilor. Cele doua viori acompaniate de pian se confrunta cu creatii din perioada barocului sau secolului XX. Cine va face cea mai buna impresie ?

Georg Fridrich Händel aduce în Sonata pentru doua viori si pian în sol minor, op. 2 nr. 7 ecouri ale lumii înconjuratoare, din prima jumatate a secolului XVIII englez. Regasim momente de arii din operele sau oratoriile sale, dar si miscari de dans, gavote, sarabande, allemande, passacaglii, menuete sau bouree-uri, fiecarui ascultator dupa gustul sau, fiecarui interpret dupa propria îndemânare sau, cum spunea cu mai mult de un secol în urma Shakesperare, „Cum va place!”.

Trecând peste timp, doua veacuri mai târziu, ajungem sa ascultam muzica lui Serghei Prokofiev, Sonata pentru doua viori în do major, op. 56. Autorul marturisea : “chiar daca acest cadru se dovedeste strâmt, tocmai în aceste conditii compozitorul trebuie sa inventeze, în asa fel încât publicul sa urmareasca muzica fara a obosi”. Oare, asa va fi ? Prima auditie a avut loc în 1935 la Moscova, interpreti violonistii Cvartetului “Beethoven”, Dmitri Tâganov si Vasilii Kirinski… Prima auditie în România are loc acum, interpreti duelistii Prunaru-Croitoru.

M. Moszkowski, era la începutul secolului trecut vedeta muzicilor de recital si concurs în viata muzicala europeana. Moda trece, numele se uita treptat. Nu ne mira ca apare întrebarea : cine a fost Moszkowski  ? Un posibil raspuns este si finalul duelurilor muzicale urmarite de noi, cu partea întâi, Allegro energico din Suita pentru doua viori si pian, op. 71. Oricum, onoarea nobilor care au participat, cu “armele lor”, a fost salvata.

Grigore Constantinescu

Duelul

• Turneul 2023
• Turneul 2021
• Turneul 2020
• Turneul 2019
• Turneul 2018
• Turneul 2017
• Turneul 2016
• Turneul 2015
• Turneul 2014
• Turneul 2013
• Turneul 2012
• Turneul 2011